Cersetorii demni ai capitalei




Strada. Iad insorit. Pasi repezi, frane, cruditate. Carton si la propriu si la figurat. Plastic, hartie. Ar fi fost mai buna sticla. Mucuri de tigara. Voci de copii, strigate, amenintari infantile.

Vizionarul
Un alt carton, cu un mesaj simplu, sfasietor, probabil fals. Ochi tulburi, minte limpede, barba lunga, alba, ca de Mos Craciun. Ochelari, camasa, un mic bagaj intr-un sac murdar, pe jos. In picioare, dar nu oricum… “standing”. Pantaloni de blugi. “Regizor bolnav si sarac, ajutati-ma sa supravietuiesc”. Treci pe langa, te uiti cu ochii mintii in urma si poate realizezi: “o viata”... nu faci decat alti pasi cu aceeasi traiectorie bine definita. Ce rost are sa te intorci acum?

Crudul
Doua genti de rafie colorate, mari, undeva in spatele lui, langa bordura, dar totusi destul de aproape cat sa nu fie furate. Un barbat inalt, imbracat in denim si c-o camasa. Grizonant, fumator. Tace, probabil pentru ca nu stie cum sa zica. Are ce sa spuna, dar nu are cine sa-l asculte. Desi e resemnat pentru intunericul de cuvinte, situatia nu-i da pace, traieste agitatia data de framantare. Poate ca nu a ramas pe drumuri de mult timp. Are multe bagaje si hainele-i sunt curate. Crede cu tarie ca e o postura trecatoare. Nu cere, dar primeste.

Devotatii
Un pat pliant, asternuturi, bagaje multe, voluminoase. Instalati intr-un colt de intersectie, cat sa nu ingreuneze circulatia nimanui. O batrana isi ajuta sotul mai batran sa imbrace un sacou negru peste camasa alba, impecabila. Pantalonii ii sunt prinsi in bretele si e incaltat cu pantofi care stralucesc. Palaria e uzata, dar curata. Capul ei e infasurat intr-o basma colorata, peste rochie are o vesta pe care probabil si-a tricotat-o singura, pentru ca ciorapii au aceeasi natura. Cateva ore mai tarziu, ea e asezata pe marginea patului pliant iar el, cu cateva hartii tremurandu-i in mana, incearca sa explice unui politist ca ei au voie sa locuiasca in casa din spatele lor.
…Aceeasi poveste, in fiecare zi, timp de cateva saptamani. Noaptea, el isi inveleste batrana si se intinde jos, langa patul ei, pe cateva cartoane si-o patura, acoperindu-se cu alta.  Nici nu cer, nici nu primesc.

Comentarii

  1. Ei exista, ochii care sa-i vada sunt cam rari! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place!...stiam ca daca pui pe hartie cateva imagini, idei, iti va iesi ceva demn de citit.Scrii bine, chiar greu si ma bucur ca esti animata de principiu' conform caruia masele largi si populare sunt incapabile sa inteleaga esenta a ceea ce scrii tu aici...e o judecata elitista, care mai devreme sau mai tarziu iti va dauna la capitolu' imagine a.k.a. statistica, cititori.In rest felicitari, e minunat!...

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.youtube.com/watch?v=ahlWufJqcSQ

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu