Daca Cioran ar trai, ar spune si despre mine, ca despre Tutea, ca sunt geniala… dar ar folosi nuante, pentru ca sunt cruda. Mai am de mirosit.
GÉNIU, genii, s.n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific.
Da, ma incadrez. Asta in cazul in care acceptam ca fiecare om are propria scara de valori, drept pentru care “marea insemnatate” e relativa.
Ce litera fumoasa… “D” .. completa, compacta.. rotunda.. ca o femeie insarcinata, mandra de miracolul “multiplicarii”, pe care ea il poarta dreapta si rotunda.. ca un “D”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu