Inchidem ochii

Asternut patat cu sangele inocentei… clasa politica intr-un declin infasurat in ascensiune palpabila… iar bani, iar interese, iar sex... pana la urma si sexul a fost detronat de bani... se face sex pe bani. Sau uit ca se dau bani pe sex?... intr-o fantezie inaltatoare, visez sa fiu curva de lux... Cum o fi?

Evadare sa fie „scapat” sau „indrazneste, femeie!”? la cat ne-am englezit (ma bag si eu aici, cap de lista, daca ajuta), mai conteaza?!

Zic asta pentru ca evadarea, in toate formele ei, e un act de curaj si de asumare, iar daca protagonistul evadarii e o femeie, deja avem subiect de stiri sau romane, telenovele, editoriale in reviste glossy (asta daca evadarea a insemnat un divort), ca sa nu intram in sfera forumurilor de specialitate.

Semnele diferentialitatii fata de normal (si aici vorbesc despre cel acceptat de societate in timpul, era si domeniul potrivite) condamnau, de-a lungul vremii, la etichete precum „eretic”, „instigator”, „agitator”, „teribilist”, „nebun”, „vrajitor” etc.

Ioana D’arc, Gallileo Galilei, Hepatia, Marin Preda – disturbatori ai ordinii publice. Eroi? Pionieri? Neoameni pentru ca au avut taria de a sustine ceea ce credeau, pana la capat? Oameni, pentru ca i-a infrant slabiciunea de a nu accepta viata fara crezurile lor? Nume care au creat precedent, insa unul din care nu s-a concluzionat corect, nevoile societatii fiind inca odata favorizate, acceptand cu bucurie manipularea in schimbul linistii.

Normalitatea este aderarea la comun. Formele de comunicare sunt conventii universal acceptate, astfel incat o abatere devine anormala. Cu cata usurinta se pot crea multimi secrete, ale caror elemente nu au nevoie decat de putina imaginatie pentru a stalci conventiile actuale sau pentru a crea altele. Si cat interes ar starni tocmai pentru ca nu cunoastem!

Suntem obisnuiti sa avem acces la informatie, sa detinem puterea de a alege, de a prioritiza, de a cataloga. Iar un domeniu la care nu avem acces din lipsa de cunostinte fie ne intriga si dorim sa-l stapanim pentru a decide noi insine ce sa facem cu el, fie il ignoram. Astia sunt ignorantii. Si mai sunt cativa, inteleptii, care iau domeniul respectiv ca atare si savureaza aroma misterului pe care tot mai putine femei o detin.

A devenit normal sa vedem nurii unei tinere la orice ora, in orice context, fara sa ni se para nici deranjant nici degradant. Un prieten pe care l-as aseza la „intelepti” spunea despre publicatiile tabloid de azi ca, acum 20 de ani, ar fi putut fi usor catalogate ca fiind „reviste porno”.

Si-atunci... cu toata expunerea, lipsa de inhibitii, de pudicitate si de valoare pentru intimitate, ce-as putea oferi eu, tanara femeie, fara o pereche stralucita de sani, pe post de dama de companie? O conversatie inteligenta? Sunt teribilista...   

Comentarii

  1. Eva-dare! Asta mi-a placut!
    Ai sa razi, insa damele de companie de ultra-high class chiar sunt capabile sa intretina o conversatie inteligenta pentru ca umbla cu oameni de un anumit nivel material si intelectual. Dar asta este afara, la noi nu sunt foarte sigur ca ar functiona. Poate ma insel eu, insa am impresia ca noi inca punem accentul pe futai brut si nu pe altele care l-ar putea pigmenta.
    Este doar o parere, sa nu crezi ca te incurajez sa faci asta! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. tocmai d'asta am punctat, mai mult de-atat nu am ce da! si cred ca in postura de "femeie usoara dar scumpa" mi-ar fi frica. mi-ar fi foarte frica :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu